Un firicel de gand imi mistuie amintirile trecute si prezente. Cine sunt eu? Pana la urma sunt un nimeni... Un nimeni... NU!... Sunt cineva… sunt copilul Tau! Dar... cine am fost eu? O umbra a singuratatii pierduta sub asternutul Ceresc. Ma intreb cu sfiala cine sunt si cine am fost eu comparativ cu vechii crestini... cei care isi lasau vietile sa curga in fiecare zi tot mai mult, isi lasau teama si frica sa dispara si isi incredintau vietile in mainile Tale... Sunt acei crestini care erau straini de modernism, de superficialitate si de fatarnicie... acei crestini care se daruiau cu totul Tie... Sunt aceia care cu lacrimile siroindu’le pe obraz incercau sa isi protejeze copii de tiranul care ii trimitea pe arena mortii, care se ingrozeau de privirea lui ..., care traiau groaza in fiecare zi, care simteau durerea pe propria piele si in propria carne... in propriul suflet... care se lasau insfacati si mancati de vii de lei... care se indreptau cu credinta in gura disperarii si simteau suflul mortii...
Cine sunt eu sa pot spune altuia ce credincios sunt eu... sunt eu oare credincios cu adevarat cand numai gandindu’ma la aceste scenarii ma apuca groaza si imi vine sa fug departe... Dar unde sa fug? De cine sa fug? De Tine? NU!
Ai mila Doamne de gandurile noastre pacatoase, ai mila de ingamfarea necredinciosilor, de deraderea pe care o arata fata de Tine si fata de copiii Tai! Suntem noi fiinte atotstiutoare?
Am gustat din pomul cunoasterii dar cunoasterea este limitata in timp si spatiu...iar mintea... e prea luminata... e atata spatiu... atata spatiu.... te pierzi in goliciunea ei....
Totusi, putem sa ne dam seama ca de’a lungul a 2000 de ani au fost pe putin 300 de generatii... Daca am face un calcul mic va deveni unul prea mare pentru a’l putea scrie... Oare pe parcursul a 2000 de ani oamenii au fost atat de absurzi sa nu descopere realitatea Bibliei, realitatea crestinismului? Oare acei oameni care si’au dat vietile au fost atat de naivi?
Un mic calcul logic... Ai observat ca de mult geniile nu se mai nasc? De ce oare? Pentru ca izvorul inspiratiei si al cunoasterii a fost uitat… Ai observat ca majoritatea geniilor L’au recunoscut pe Dumnezeu? Pascal... de exemplu la varsta de 30 de ani a renuntat la viata sa de inventator pentru a se darui lui Dumnezeu. Te consideri tu mai destept decat marile genii?
Imi este mila de oamenii care iau in deradere numele lui Dumnezeu, care scuipa pe strada si se comporta mai rau decat in jungla... Da... am ajuns sa coboram la nivelul primitiv...
La momentul de fata prea putini crestini adevarati ar spune... precum in powerpointul acela “amuzant” ca sunt dispusi sa ia un glont in cap pentru Dumnezeu? Da... Amuzant... de ce lucrurile din trecut, de ce pe cele mai sfinte le luam in deradere?
De ce atunci cand ii trimiti cuiva pe internet o mica scrisoare de dragoste de la Isus prima persoana care o primeste o arunca la gunoi... iar daca ii trimiti niste bancuri mai “deocheate” te trezesti a doua zi ca au ajuns pana in celalalt colt al lumii...
Da... realitatea este cruda... Dar de ce trebuie sa privim mereu realitatea prin oglinda? De ce lucrurile omenesti ne influenteaza asa mult si cele spirituale asa putin? Hmm... superficialitatea tine locul spiritualitatii dar... daca am ajunge noi sa tinem locul celor care vor fi nemantuiti cum ar fi? Stau si ma tulbur cand ma gandesc: daca cineva ti’ar salva viata azi i’ai multumi oare o viata? Da... poate... cand de fapt El ti’a salvat’o de 2 ori pentru ca te’a iubit si pentru ca S’a indurat desi L’ai ranit... desi I’ai luat in desert Numele... desi L’ai acuzat...
Ai ajuns tu fiinta “inteligenta” sa fi pus pe acelasi rang cu El? Tu ca si creatie cu Creatorul? Tu ca si ou cu gaina? Ma insel ca acum mai gandesti aceleasi lucruri! Dar nu uita ca Dumnezeu nu este un tiran, El vrea sa iti fie prieten... sa iti impartaseasca momentele de fericire…
Tu ce faci, Il inviti la ziua ta? Sa nu uiti ca fiecare zi din viata ta e ziua ta... De ce? Pentru ca Dumnezeu ti le’a dat pe toate ca sa te bucuri de ele nu doar de una pe an! Pentru ca El Si’a trimis copiii in lume sa se bucure de ei nu doar de unul...
Inca te mai crezi destept? Te compari tu cu inteligenta Lui? Ai fi putut tu crea fiecare firicel de iarba, fiecare nor, fiecare atom din acest Univers? Ma indoiesc...
Totusi, ramane ca tu sa iti pui la indoiala inteligenta...
Si de fapt... cine sunt eu sa iti spun toate astea?
Dar…oare… eu ti le spun?
